CACOFONÍE, cacofonii, s. f. Asociație neplăcută de sunete. ♦ (Muz.) Întâlnire de sunete discordante; lipsă de armonie. – Fr. cacophonie (< gr.). Vezi definitia »

MAGNETOMETRÍE s. f. Ramură a geofizicii care studiază câmpul magnetic al Pământului și anomaliile acestuia. – Din fr. magnétométrie. Vezi definitia »

PAPIROLOGÍE s.f. Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul papirusurilor egiptene și grecești, precum și al documentelor scrise pe pergament, lemn sau alte materiale. [Gen. -iei. / < fr. papyrologie, cf. gr. papyros – papirus, logos – studiu]. Vezi definitia »

HIDROPIZÍE s.f. Acumulare de lichid seros într-o cavitate a corpului. [Var. idropizie s.f. / < fr. hydropisie, cf. gr. hydropis]. Vezi definitia »

STIHÍE, stihii, s. f. 1. Fenomen al naturii care se manifestă cu o forță irezistibilă, distrugătoare. ♦ Fiecare dintre elementele considerate în concepțiile din trecut că ar sta la baza fenomenelor și corpurilor din natură. 2. (În superstiții) Duh rău personificând o forță oarbă a naturii. ♦ Fig. Himeră, nălucă. 3. (Poetic) Pustietate, singurătate, sălbăticie. – Din sl. stihija. Vezi definitia »