DEPĂNĂTÓR, -OÁRE, depănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. 3. S. f. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător. Vezi definitia »

pomenitór, pomenitoáre, s.m. și f. (înv.) 1. (s.m.; în expr.) pomenitor de rău = calomniator, clevetitor, defăimător. 2. (s.m.) cronicar. 3. (s.f.) memorie; menționare. Vezi definitia »

POLEITÓR, poleitori, s. m. Muncitor care poleiește². [Pr.: -le-i-] – Polei² + suf. -tor. Vezi definitia »

BĂDIȘÓR, bădișori, s. m. (Pop.) Bădiță. – Bade + suf. -ișor. Vezi definitia »

DERULATÓR, derulatoare, s. n. Dispozitiv folosit pentru rebobinarea peliculei cinematografice. – Derula + suf. -tor. Vezi definitia »