Definita cuvantului cens
CENS s.n. 1. Recensământ făcut din cinci în cinci ani în vechea Romă asupra cetățenilor și a averii lor. ♦ Cens electoral = cuantum minim de impozit care, în anumite sisteme electorale, dă dreptul unui cetățean să aleagă sau să fie ales. 2. (În orânduirea feudală) Prestație anuală în bani sau în natură, datorată de posesorul pământului seniorului său feudal. [Pl. -suri. / < lat. census, cf. fr. cens, it. censo].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu cens
BALÁNS s. n. mișcare de oscilație; balansare. (după fr. balancement) Vezi definitia »
BLUE-JEANS / BLUGI [BLÚ-GINS] s. m. pl. pantaloni dintr-un material special foarte rezistent, cu buzunar(e) la spate, pe care sunt atașate embleme sau fraze ad-hoc, un element de modă tinerească; jeans. (< amer. blue-jeans) Vezi definitia »
Sens regional in Tara Oasului: a aranja, a pregati, a servi. Ex. Păruieste masa. Păruieste casa ca vin sarbatorile. Vezi definitia »
BALÁNS s.n. Oscilație; mișcare de oscilație, de pendulare. [Pl. -suri. / < fr. balance]. Vezi definitia »
SENS s.n. 1. Înțeles, semnificație, accepție (a unui cuvânt, a unei expresii etc.). ♦ Conținut. 2. Rost, noimă, rațiune. 3. Direcție, orientare. ◊ Sens unic = sistem de circulație a vehiculelor într-o singură direcție pe arterele cu mare afluență; sens giratoriu = sens obligatoriu pe care trebuie să-l urmeze autovehiculele în jurul unui rond situat la o intersecție, într-o piață etc. [Cf. fr. sens, lat. sensus]. Vezi definitia »