izmánă (izméne), s. f. – Indispensabili. – Mr. zmeană, megl. izmeani. Sl. izmĕna „schimb” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 144; Tiktin; Conev 83 și 99; Densusianu, GS, II, 316; DAR); pentru semantism, cf. it. mutande, rom. schimburi. Cf. primeni. Sing. este rar. – Der. izmeni, vb. (a schimba, a altera; refl., a se schimba, a se înrăutăți; refl., a face nazuri, a se răsfăța), din sl. izmĕniti „a schimba”; izmeneală (var. înv. izmenitură), s. f. (moft, afectare). Vezi definitia »

DĂSCĂLITÚRĂ, dăscălituri, s. f. (Rar) Dăscăleală. – Dăscăli + suf. -tură. Vezi definitia »

CARÚRĂ, caruri, s. f. Formă a umerilor și a spatelui cuiva; spec. siluetă. ♦ Fig. Anvergură. – Din fr. carrure. Vezi definitia »

SULCÍNĂ s. f. v. sulfină. Vezi definitia »

ANUÁLĂ s.f. Expoziție, festival care se organizează în fiecare an. [Cf. fr. annuelle]. Vezi definitia »