DENTÍȚIE s. f. 1. formare și apariție a dinților. 2. totalitatea dinților mamiferelor. 3. modul în care sunt așezați dinții în gură; dantură (1). (< fr. dentition, lat. dentitio) Vezi definitia »

anovaríe (a-no- / an-o-) s. f., art. anovaría, g.-d. anovaríi, art. anovaríei Vezi definitia »

INTÉNȚIE s. f. 1. dorință, plan, gând de a întreprinde ceva. 2. (jur.) atitudine psihică a cuiva care-și dă seama de caracterul ilicit al faptei sale. (< fr. intention, lat. intentio) Vezi definitia »

PALEOBIOGEOGRAFÍE s. f. disciplină care studiază fauna și flora din trecutul geologic al Pământului. (< fr. paléo-biogéographie) Vezi definitia »

EXHIBÍȚIE, exhibiții, s. f. Faptul de a arăta ceva în public (în mod ostentativ), etalare, expunere ostentativă. ♦ (La pl.) Jonglerii, scamatorii (la circ). [Var.: exhibițiúne s. f.] – Din fr. exhibition, lat. exhibitio, -onis. Vezi definitia »