pururelnicíe s.f. (înv.) veșnicie, eternitate. Vezi definitia »

HOMEOSTAZÍE s. f. 1. proprietate a organismelor vii de a-și menține constantele fiziologice în condiții diferite de mediu. ◊ (genet.) menținere constantă a genomului într-o populație. 2. tendință a sistemelor autoreglabile de a-și menține constante anumite stări sau coordonate de definiție; homeostază. 3. echilibru natural, biologic și ecologic, în biosferă și ecosisteme. ◊ echilibru al mediului interior al individului. (< fr. homéostasie) Vezi definitia »

CARDIODINÍE s.f. (Med.) Cardialgie. [Pron. -di-o-, gen. -iei. / < fr. cardiodynie, cf. gr. kardia – inimă, odyne – durere]. Vezi definitia »

EREDOBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază problemele eredității. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. hérédobiologie. Vezi definitia »

HIMNOLOGÍE s.f. v. imnologie. Vezi definitia »