ÎNCOLĂCITÚRĂ, încolăcituri, s. f. Încolăcire. – Încolăci + suf. -tură. Vezi definitia »

INTERDISCIPLÍNĂ s. f. disciplină științifică liminară, de contact și interferență între două științe fundamentale. (< inter¹- + disciplină) Vezi definitia »

FOIULEÁNĂ, foiulene, s. f. Foicică. – Din foaie + suf. -ul-eană. Vezi definitia »

TÚȘĂ¹, tușe, s. f. 1. 1. Mică piesă de metal pe care este imprimată o literă, o cifră sau un semn convențional, fixată la capătul unei pârghii articulate a mașinii de scris, de calculat, de cules. 2. Clapă la orgă sau la pian. II. Limită regulamentară a unor terenuri sportive (trasată cu o linie vizibilă). ♦ Scoatere a mingii dincolo de tușă¹ (II 1) și repunerea ei în joc. III. Lovitură care atinge pe adversar, la jocul de scrimă. IV. Felul de a aplica culoarea cu pensula pe pânza unui tablou, care definește stilul unui pictor. – Din fr. touche. Vezi definitia »

OSTEOCONDRÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a oaselor și a cartilajelor lor. [< fr. ostéochondrite, cf. gr. osteon – os, chondros – cartilaj]. Vezi definitia »