tarabúnă, tarabúne, s.f. (reg.) placă de metal care astupă gura cuptorului. Vezi definitia »

GÚTĂ² s.f. 1. (Farm.) Picătură de lichid care se scurge dintr-un flacon. 2. Ornament în formă de picătură de lichid a antablamentului ordinului doric. [< fr. goutte, cf. lat. gutta – picătură]. Vezi definitia »

MÚFĂ s. f. 1. manșon (2). 2. tub de metal deschis la capete cu care se fixează capsa unui fitil. (< germ. Muffe) Vezi definitia »

zălezeálă (reg.) s. (., g.-d. art. zălezelíi; pl. zălezéli Vezi definitia »

BANDCERÁMICĂ s. f. Ceramică neolitică din Europa, caracterizată prin decorul din benzi incizate, excizate sau pictate. (<germ. Bandkeramik) Vezi definitia »