-CÉN¹ elem. v. ceno²-. Vezi definitia »

ANTIOXIGÉN s.n. Antioxidant. [< fr. antioxygène]. Vezi definitia »

OSTEOGÉN, -Ă adj. (Biol.) Care produce un țesut osos. [< fr. ostéogène]. Vezi definitia »

FENOMÉN s.n. 1. Categorie a dialecticii materialiste, corelativă cu esența, desemnând aspectul exterior în care se manifestă esența lucrurilor și a proceselor, care este perceput în mod direct prin organele senzoriale; ansamblul însușirilor unui lucru care pot să se schimbe între anumite limite specifice fără ca lucrul să înceteze de a mai fi el însuși; orice aspect al naturii în mișcare perceptibil prin simțuri. 2. Ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întâmplare, ființă extraordinară. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. phénomène, it. fenomeno, cf. gr. phainomenon – ceea ce apare]. Vezi definitia »

IMUNOGÉN, -Ă adj. care produce imunitate. (< fr. immunogène) Vezi definitia »