huțán, huțánă, huțáni, huțáne, adj., s.m. și f. (reg.) 1. (adv.) huțănesc, a huțulului, de huțul. 2. s.m. huțul, locuitor slav de la izvoarele Siretului și Ceremușului. 3. (fig.) om înalt și voinic. Vezi definitia »

podán (podáni), s. m. – Birnic. Sl. podŭdanŭ „supus”, cf. pol., ceh. poddany (Cihac, II, 270). – Sec. XVII, înv. – Der. podanie, s. f. (înv., dare de pod). Vezi definitia »

GLOSOFARINGIÁN, -Ă adj. referitor la limbă și faringe. (< fr. glosso-pharyngien) Vezi definitia »

Bărăgán (nume de loc) s. propriu n. Vezi definitia »

RETORICIÁN, -Ă s. m. f. cel care se ocupă cu retorica. (< fr. rhétoricien) Vezi definitia »