VOCALÍSM s.n. 1. Sistemul vocalic al unei limbi. 2. Parte a foneticii istorice a unei limbi care se ocupă cu studiul vocalelor. [Cf. fr. vocalisme]. Vezi definitia »

NEOCRITICÍSM s. n. orientare filozofică franceză, inspirată de criticismul kantian. (< fr. néo-criticisme) Vezi definitia »

NAȚIONALÍSM s. n. Doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor și aspirațiilor naționale. [Pr.: -ți-o] – Din fr. nationalisme. Vezi definitia »

BITEMATÍSM s. n. principiu de compoziție care presupune existența a două teme diferite ca profil și tonalitate în cadrul unei forme muzicale mai ample. (< it. bitematismo, fr. bithématisme) Vezi definitia »

VAGINÍSM s. n. contracție spasmodică dureroasă a mușchiului constrictor al vaginului. (< fr. vaginisme) Vezi definitia »