OBITUÁR s. n. 1. depozit mortuar unde se păstrează corpurile presupuse a fi în stare de moarte aparentă. 2. listă de oameni decedați; pomelnic. (< fr. obitoire, lat. obituarium) Vezi definitia »

Fugar de nevoie, nu de judecată. Vezi definitia »

păpălugár, păpălugári, s.m. (reg.) fiecare dintre flăcăii care, primăvara, acoperiți cu frunze verzi, ajută ciobanul să ducă oile în sat pentru măsurarea laptelui. Vezi definitia »

CELIBATÁR, -Ă s. m. f. persoană necăsătorită. (< fr. célibataire) Vezi definitia »

RADIOLÁR, radiolari, s. m. (La pl.) Ordin de protozoare marine care au o cochilie silicioasă, cu prelungiri subțiri, dispuse ca niște raze; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiolaire. Vezi definitia »