Definita cuvantului circ
CIRC s.n. 1. Reprezentație al cărei program cuprinde numere de gimnastică și de acrobație, prezentare de animale dresate etc.; ansamblu artistic care dă asemenea reprezentații. 2. Incinta circulară unde se desfășoară exercițiile acrobatice sau ecvestre ale reprezentațiilor de circ (1). ♦ Incintă circulară descoperită unde aveau loc jocurile publice la romani. 3. Depresiune circulară în regiunile înalte ale munților, formată prin eroziune sau prin acțiunea unui ghețar; chiuvetă (2) [în DN]. [Pl. -uri. / < lat. circus, cf. it. circo, fr. cirque].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu circ
CLARC s.n. Gaz de luptă iritant, care provoacă strănutul. [Cf. Clark – inventatorul acestui gaz]. Vezi definitia »
CONTRAÁRC s.n. (Mar.) Curbură în sens longitudinal a unei nave ca urmare a ridicării prorei și pupei aflate pe creste de val și a lăsării în jos a părții de mijloc. [Pron. -tra-arc. / < fr. contre-arc]. Vezi definitia »
BERC1, bercuri, s. n. (Reg.) Dumbravă, pădurice. – Magh. berek. Vezi definitia »
cerc (cércuri), s. n. – 1. Figură geometrică formată din mulțimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix. – 2. Belciug, inel. – 3. Inel de întărire, fretă. – 4. Crup de oameni, cenaclu. – 5. Oțel pentru arcuri. – 6. Nuia în formă circulară. – 7. (Arg.) Inel, bijuterie. – 8. Cîmp, domeniu, sferă. – Mr. (țerkl’u), megl. țerc. Lat. cĭrcus (Pușcariu 341; Candrea-Dens., 309; REW 1948; DAR); cf. alb. kjiark (Meyer 20; Philippide, II, 637), it., sp., port. cerco. Mr. provine din it. cerchio. Cf. cearcăn, cercel. – Der. cercui, vb. (a lega, a strînge cu cercuri; a înconjura, a cuprinde într-un cerc; a pune șaibe; a (se) aranja în cerc; a fixa vița cu araci); cercuitor, s. m. (dogar); cercuit (var. cercuială, cercuitură), s. n. (operație ce constă în a lega vița pentru a o fixa pe araci); încercui, vb. (a înconjura, a cuprinde într-un cerc); cercuriu, adj. (miel cu coarnele rotunjite în formă de cerc). Vezi definitia »
CISTICÉRC s.m. Formă larvară a teniei, asemănătoare unei bășicuțe cât un bob de mazăre, care se fixează în organism. [< fr. cysticerque, cf. gr. kystis – bășică, kerkos – coadă]. Vezi definitia »