GOSPODĂRÍE, gospodării, s. f. 1. Totalitatea bunurilor care constituie averea (imobilă a) unui locuitor, îndeosebi a unui țăran (și a familiei sale); casă¹. ♦ Unitate formată dintr-o locuință și din persoanele (înrudite) care o locuiesc, trăind în comun; persoanele (înrudite) care locuiesc împreună, având buget comun și valorificând în comun bunurile dobândite prin munca lor. 2. Activitate casnică (a gospodinei); menaj. 3. (Ieșit din uz) Unitate de producție agricolă, de prestări de servicii etc. (de stat, cooperatistă sau particulară). 4. Conducere, administrare a unui bun, a unei instituții (publice) etc.; instituție sau ansamblu de instituții care asigură această conducere, administrare. Gospodărie comunală. – Gospodar + suf. -ie. Vezi definitia »

TIREOTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere a tiroidei, premergătoare traheotomiei. [Gen. -iei. / < fr. thyréotomie]. Vezi definitia »

DILATÁȚIE s. f. dilatare (I). ♦ coeficient de ~ = creștere a unității de lungime, de suprafață sau de volum a unui corp, raportată la 1șC de creștere a temperaturii. (< fr. dilatation, lat. dilatatio) Vezi definitia »

INDICANURÍE, indicanurii, s. f. (Fiziol.) Prezență a indicanului în urină; cantitate de indican prezentă în urină. – Din fr. indicanurie. Vezi definitia »

NEUROPSIHIATRÍE s. f. ramură a medicinei care studiază afecțiunile sistemului nervos, precum și bolile psihice. (< fr. neuropsychiatrie) Vezi definitia »