BAZÁR, bazaruri, s. n. Loc în aer liber sau magazin în care se vând tot felul de obiecte mai ales mărunțișuri. – Din fr. bazar. Vezi definitia »

VACUOLÁR, -Ă adj. cu vacuole. (< fr. vacuolaire) Vezi definitia »

căprár (căprári), s. m. – Păstor de capre. – Mr., megl. căprar. Lat. caprārius (Pușcariu 280; Candrea-Dens., 240; REW 1648); cf. it. capraio, prov., cat. cabrier, fr. chevrier, sp. cabrero, port. cabreiro. Nu trebuie să se confunde cu omonimul său căprar „caporal”. cf. caporal. Der. căprăreasă, s. f. (păstoriță de capre); căprăreață, s. f. (stînă de capre), pe care Candrea-Dens., 249, îl derivă de la un lat. *capraricia, cf. sp. cabreriza, dar care poate fi și un der. intern, cu suf. -eață (cf. strungăreață, porcăreață); căprărie, s. f. (stînă de capre); căprărit, s. n. (stînă de capre). Vezi definitia »

CÂNTÁR, cântare, s. n. 1. Nume dat mai multor instrumente care servesc la stabilirea greutății unui obiect sau a unei ființe, de obicei a unei mărfi. ◊ Expr. A trage la cântar = a) a cântări (mult), a avea greutate (mare); b) a avea importanță. ♦ Cântărire. Înșală la cântar. 2. Unitate pentru măsurarea greutăților folosită în trecut, a cărei valoare a variat în timp și pe regiuni. – Din tc. kantar. Vezi definitia »

BECÁR, becari, s. m. Semn muzical care anulează un bemol sau un diez anterior și redă notei tonul natural. – Fr. bécarre. Vezi definitia »