ANCILÁR, -Ă adj. Referitor la servitori. [Cf. fr. ancillaire < lat. ancilla]. Vezi definitia »

CIURÁR, ciurari, s. m. Persoană care face sau vinde ciururi (1). – Ciur + suf. -ar. Vezi definitia »

MERCENÁR, -Ă I. s. m. 1. militar angajat cu plată într-o armată străină. 2. (fig.) cel care, pentru bani, se pune în serviciul oricui, luptând pentru interese de orice natură. II. adj. care aparține mercenarilor; format din mercenari. (< fr. mercenaire, lat. mercenarius) Vezi definitia »

pojár (pojáruri), s. n. – 1. (Înv.) Incendiu, foc. – 2. Rujeolă. – 3. În poezie, înflăcărare, ardoare, patos. – Megl. pujar. Sl. požarŭ (Miklosich, Lexicon, 683; Cihac, II, 156; Conev 42), cf. bg., slov., pol. požar și jar. – Der. pojarnic, s. m. (înv., pompier), din rus. požarnyj; pojernicie, s. f. (cazarmă de pompieri); pojarniță, s. f. (alambic; Olt., jăratic; sunătoare, Hypericum perforatum); pojeri (var. pojări), vb. (înv., a aprinde). Vezi definitia »

TRÂMBIȚÁR, trâmbițari, s. m. (Rar) Trâmbițaș. – Din trâmbiță + suf. -ar. Vezi definitia »