AGRIOTIMÍE s.f. (Med.) Tendință bolnăvicioasă de a comite acte de nebunie furioasă. [Pron. -gri-o-, gen. -iei. / < fr. agriothymie, cf. gr. agrios – sălbatic, thymos – dispoziție]. Vezi definitia »

RESTAURÁȚIE s.f. 1. Restaurare; (spec.) perioadă în istoria unor state, caracterizată prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc. 2. Stil în arta franceză din epoca restaurației burbonilor (1814-1830), care menține inspirația din arta antichității, dar care, sub influența romantismului, manifestă interes și pentru stilurile naționale ale goticului și Renașterii. ♦ Perioadă în istoria literaturii engleze, cuprinsă între 1660 și 1702, care se manifestă ca o reacție față de literatura fantezistă, sclipitoare a Renașterii elisabetane, orientându-se spre clasicism. [Gen. -iei. / cf. fr. restauration, lat. restauratio]. Vezi definitia »

sfoaie, sfoi s. f. (cart.) tehnică de trișare la pocher, constând în permanenta păstrare a cărților de deasupra prin servirea celor imediat următoare. Vezi definitia »

MONOFAGÍE s. f. însușire a organismelor monofage. (< fr. monophagie) Vezi definitia »

CONSÚMPȚIE s.f. Slăbire, epuizare progresivă datorată unei boli grave și îndelungate. [Gen. -iei, var. consumpțiune s.f. / cf. fr. consomption, lat. consumptio]. Vezi definitia »