SÓBRU, -Ă, sobri, -e, adj. 1. Lipsit de ornamente de prisos; simplu. 2. Care păstrează măsura, care nu face excese; cumpătat, moderat. – Din fr. sobre, lat. sobrius. Vezi definitia »

CONCÉRTMAISTRU s.m. Primul violonist al unei orchestre, care îl poate înlocui și pe dirijor; muzicantul principal al unui grup orchestral care cântă la același instrument cu grupul. [Pron. -mais-. / cf. germ. Konzertmeister]. Vezi definitia »

EXPONOMÉTRU s.n. Instrument pentru stabilirea duratei de expunere la lumină a unui film sau a unei plăci fotografice; expozometru. [Cf. germ. Exponometer]. Vezi definitia »

PUPILOMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea reacțiilor pupilei la excitațiile exterioare. (< fr. puillomètre) Vezi definitia »

IONOMÉTRU s.n. (Fiz.) Instrument pentru determinarea intensității unei radiații ionizate. ♦ Instrument pentru determinarea concentrației în ioni de hidrogen a unei soluții. [< fr. ionomètre]. Vezi definitia »