merídă (-de), s. f. – Hostie. Ngr. μερίδα „parte” (Tiktin). Sec. XVII, înv. Cuvînt cult, fără circulație reală. Vezi definitia »

METATÉZĂ s. f. 1. intervertire a ordinii unor (grupuri de) sunete într-un cuvânt. 2. figură retorică prin care i se amintesc auditorului evenimente din trecut și i se prezintă evenimente ale viitorului sau se anticipează unele obiecții posibile. (< fr. métathèse, gr. metathesis) Vezi definitia »

HAȘMĂ s.f. Plantă erbacee comestibilă, cu frunze cilindrice, asemănătoare cu ceapa, dar cu bulbul constituit din mai mulți căței asemănători cu niște cepe mici deformate, cu gust și miros de usturoi. Este specifică bucătăriei franceze, fiind numită și ceapă-franțuzească sau eșalot; fr. echalote; germ. Schalotte, engl. shallot (Allium ascalonicum) Vezi definitia »

LUSTRÍNĂ s. f. v. lustrin. Vezi definitia »

BIOCONȘTIÍNȚĂ, bioconștiințe, s. f. Formă de conștiință atribuită animalelor, mai ales celor superioare. [Pr.: bi-o-con-ști-in-] – Bio- + conștiință. Vezi definitia »