REFERÉNȚĂ s. f. funcție prin care un semn lingvistic se referă la un obiect extralingvistic. (< fr. référence) Vezi definitia »

primăváră (primăvéri), s. f. – Al doilea anotimp al anului. – Mr. primăveară, prumuveară, megl. primăveară, istr. primavera. Lat. primavera (Diez, I, 441; Pușcariu 1386; REW 6754 și 9765), cf. alb. prendëverë (Philippide, II, 652), it., prov., cat., sp., port. primavera, fr. primevère. – Der. primăvăratic, adj. (de primăvară); primăvăriță, s. f. (ghiocel, Galanthus nivalis); primăvăros, adj. (de primăvară); împrimăvăra, vb. (a veni primăvara); desprimăvăra, vb. (a veni primăvara). Vezi definitia »

ORTODRÓMĂ s. f. drumul cel mai scurt dintre două puncte ale sferei terestre. (< germ. Orthodrome) Vezi definitia »

ROZĂTÚRĂ s. f. v. rosătură. Vezi definitia »

PLEUROPERICARDÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație simultană a pleurei și a pericardului. [< fr. pleuropéricardite]. Vezi definitia »