FOTOFÓR, -OÁRE I. adj. care poartă, care are o sursă de lumină. II. s. n. lampă electrică portativă care se prinde de casca celui care o poartă (mineri, speologi etc.). ◊ lampă frontală folosită în otorinolaringologie. III. s. m. organ luminos la coleoptere și la unele animale marine. (< fr. photophore) Vezi definitia »

ELEBÓR, elebori, s. m. Plantă erbacee cu rizomul gros și ramificat, cu flori roșii aplecate în jos; spânz (Helleborus purpurescens). – Din fr. ellébore. Vezi definitia »

ÎNĂBUȘITÓR, -OÁRE, înăbușitori, -oare, adj. Care înăbușă; sufocant. – Din înăbuși + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

pufișór, pufișóri, s.n. (reg.) plantă erbacee, din familia leguminoaselor, cu flori mici alburii sau trandafirii; papanaș. Vezi definitia »

primejdiitór, primejdiitoáre, adj. (înv.) primejdios. Vezi definitia »