PUNCTATÓR s.n. Unealtă de oțel cilindrică, terminată cu un vârf ascuțit, cu ajutorul căreia se marchează piesele; chernăr. [< puncta + -tor]. Vezi definitia »

APUCĂTÓR¹, apucătoare, s. n. (Parte a unui) aparat cu care se apucă o greutate, pentru a o ridica sau transporta. – Din apuca + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

ÎNCĂRCĂTÓR, (1) încărcători, s. m., (2, 3) încărcătoare, s. n. 1. S. m. Persoană care încarcă un recipient, un cuptor etc., care alimentează cu combustibil o mașină cu aburi etc. 2. S. n. Aparat, dispozitiv, mașină cu care se încarcă un vehicul, un agregat etc. 3. S. n. Dispozitiv care permite să se introducă mai multe cartușe în magazia unei arme de foc cu repetiție. – Încărca + suf. -ător. Vezi definitia »

SIMȚITÓR, -OÁRE, simțitori, -oare, adj. 1. Care este capabil să simtă (5), care se înduioșează, se impresionează ușor, înzestrat cu simțire (2), plin de sensibilitate (1); sensibil, impresionabil, emotiv. 2. (Adesea adverbial) Apreciabil, considerabil, important. A făcut o economie simțitoare. – Simți + suf. -tor. Vezi definitia »

CREATÓR, -OÁRE, creatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care creează, care fundează ceva. 2. S. m. (În concepțiile religioase) Dumnezeu. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. créateur, lat. creator. Vezi definitia »