ÎMBROBODEÁLĂ, îmbrobodeli, s. f. Îmbrobodire; (concr.) obiect care servește la îmbrobodit. – Îmbrobodi + suf. -eală. Vezi definitia »

CINERÁRĂ, cinerare, adj. (În sintagma) Urnă cinerară = urnă în care se păstrează cenușa morților; cenușar. – Din fr. cinéraire, lat. cinerarius. Vezi definitia »

ARBORÁDĂ s.f. Totalitatea catargelor și a vergelor unei nave. [< arbore + -adă]. Vezi definitia »

MINISTRÉSĂ s. f. (glumeț) soție de ministru. (< it. minis-tressa) Vezi definitia »

BÁIERĂ, băieri, s. f. 1. Curea, sfoară, ață etc. cusută sau legată de un obiect (traistă, ploscă etc.) și cu ajutorul căreia obiectul poate fi transportat sau atârnat. ◊ Expr. A (i se) rupe (cuiva) băierile inimii = a simți (sau a provoca cuiva) o mare durere sufletească. A-și dezlega băierile inimii = a se destăinui (cuiva). A ofta (sau a striga, a râde etc.) din băierile inimii = a ofta (sau a striga etc.) din toată inima. ♦ Ață, șnur etc. cu care se leagă, se strânge sau se încheie o rufă, o haină, o pungă etc. ◊ Expr. A strânge băierile pungii = a face economii. A avea nouă băieri la pungă = a fi foarte zgârcit. ♦ Ochi de frânghie legat de fiecare dintre cele două margini ale unei bărci, prin care se introduc vâslele. 2. (Rar) Amuletă. [Pl. și: baieri. – Var.: báier, baiere, s. n.] – Lat. bajulus. Vezi definitia »