OSTEOCLÁST s.n. 1. (Biol.) Celulă din sânge având rolul de a distruge partea internă a osului pe măsură ce la suprafața lui se depun noi straturi de substanță osoasă. 2. (Med.) Instrument chirurgical pentru sfărâmarea unor oase. [Pl. -te. / < fr. ostéoclaste, cf. gr. osteon – os, klastos – spart]. Vezi definitia »

BATHURST [bæθə:st] 1. Ins. nelocuită în Arh. Arctic Canadian, între ins. Melville și ins. Cornwallis; 18,2 mii km². Climă arctică. În NV ins., la 76º lat. N și 101º long. V, a fost localizat Polul Magnetic Nordic al Pămîntului în urma noilor calcule făcute în 1970. 2. Ins. australiană în M. Timor, în V Pen. Arnhem, separată de Australia prin str. Clarence; 2,04 mii km². Climă și păduri ecuatoriale musonice. Slab populată. 3. Cap în America de Nord (Canada) la V de G. Amundsen, la 70º35’ lat. N și 127º53’ long. V. Vezi definitia »

ABSENTEÍST, -Ă, absenteiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care trăia în strainătate, administrându-și bunurile prin intermediari. – Din fr. absentéiste. Vezi definitia »

111-222-1933emailaddress.tst Vezi definitia »