DAMNÁT, -Ă, damnați, -te, adj. (Livr.; adesea substantivat) Osândit la chinurile infernului. ♦ Blestemat, reprobat, care și-a atras oprobriul opiniei publice, al societății. – Din fr. damné, lat. damnatus. Vezi definitia »

DECANÁT, decanate, s. n. 1. Demnitatea de decan; birourile unde lucrează decanul (și personalul ajutător). 2. Organul de conducere al unei facultăți. – Din fr. décanat, lat. decanatus. Cf. germ. Dekanat. Vezi definitia »

ÎNCHERBÁT adj. v. încherba. [DLRM] Vezi definitia »

ISTERIZÁT adj. v. isteriza. [MDN] Vezi definitia »

încrosnát, încrosnátă, adj. (pop.) 1. cu crosna în spate. 2. îmbrăcat cu mai multe haine, îmbrăcat de iarnă. 3. (despre copii) neastâmpărat, afurisit. Vezi definitia »