GRĂDINÚȚĂ, grădinuțe, s. f. Grădiniță. – Grădină + suf. -uță. Vezi definitia »

privighitoríță, privighitoríțe, s.f. (înv. și reg.) soția privighetorului, subprefectului. Vezi definitia »

TOLERÁNȚĂ s. f. 1. atitudine îngăduitoare; îngăduință, indulgență. ◊ casă de ~ = bordel, lupanar. 2. obișnuință sau dispoziție a organismului de a suporta anumite medicamente sau substanțe. ◊ (biol.) însușire a unor organisme de a trăi, de a se dezvolta în condiții nefavorabile de mediu. 3. admiterea unei mici abateri de la greutatea, măsura, calitatea, de la numărul obișnuit al unei mărfi etc. ◊ (tehn.) diferența dintre dimensiunea maximă și cea minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea prescrisă în norme și standarde a acestei dimensiuni. (< fr. tolérance, germ. Toleranz, lat. tolerantia) Vezi definitia »

CIÓTCĂ s. f. (Reg.) 1. Grămadă, mulțime de ființe adunate laolaltă. 2. Buturugă, ciot, rădăcină de copac. [Var.: cioátcă s. f.] – Cf. magh. csutka. Vezi definitia »

pấlcă, pấlci, s.f. (reg.) oală mică (de o jumătate de litru). Vezi definitia »