HÓRĂ¹, hore, s. f. 1. Dans popular românesc cu ritm domol în care jucătorii se prind de mână formând un cerc închis; cerc format de aceia care execută acest dans; melodia după care se execută acest dans. Dacă ai intrat în horă, trebuie să joci (= dacă te-ai apucat de un lucru, trebuie să te ții de el). ♦ (Pop.) Petrecere țărănească unde se dansează jocuri populare. ◊ Expr. A ieși la horă = a intra (ajungând la vârsta cuvenită) în rândul fetelor și al flăcăilor care joacă la horă. A se găti ca la horă = a se îmbrăca cu hainele de sărbătoare. 2. Fig. Scandal, tărăboi. 3. (Astron.) Coroană boreală. [Pl. și: hori] – Bg. horo (ngr. horos). Vezi definitia »

ZOOIGIÉNĂ s.f. Știință veterinară care studiază metodele de menținere a stării de sănătate și de ameliorare a calității animalelor domestice prin asigurarea unor condiții de mediu optime. [g.-d. art. zooigiénei] (din pref. zoo²- + igienă) Vezi definitia »

SORIOÁRĂ s. f. v. surioară. Vezi definitia »

ANOXIBIÓZĂ s. f. anaerobioză. (< fr. anoxybiose) Vezi definitia »

púhă³, púhe, s.f. (reg.) perucă. Vezi definitia »