STILÍSM s. n. Grijă (excesivă) pentru stil, pentru formă. – Din fr. stylisme. Vezi definitia »

NEOVULCANÍSM s. n. totalitatea manifestărilor vulcanice din neozoic. (< neo- + vulcanism) Vezi definitia »

OCCAMÍSM s. n. doctrină a filozofului și teologului engelz William Occam, care își îndrepta interesul spre problemele de logică, spre problema valorii cunoașterii și a însemnătății reale a conceptelor, spre științele naturii, susținând separarea între rațiune și credință, între puterea laică și cea ecleziastică. (< fr. occamisme) Vezi definitia »

FETIȘÍSM s. n. 1. formă timpurie a religiei în comuna primitivă, adorarea fetișurilor. 2. reprezentare denaturată a unor raporturi sociale, transformarea inconștientă a acestora în raporturi între lucruri, cărora li se atribuie însușiri (supra)naturale inerente. 3. (fig.) adorație oarbă, nemotivată. 4. perversiune sexuală (la bărbați), constând în a privi și colecționa obiecte ale persoanei iubite. (< fr. fétichisme) Vezi definitia »

ELECTROMAGNETÍSM s.n. Ramură a fizicii care studiază proprietățile magnetice ale curenților electrici și aplicațiile lor. [Cf. fr. électromagnétisme]. Vezi definitia »