IMPLÓZIE, implozii, s. f. 1. Fenomen opus exploziei, care constă în pătrunderea rapidă a aerului într-un spațiu închis, fără aer, când pereții acestuia sunt distruși. 2. (Lingv.) Prima fază a articulării unei consoane oclusive, care constă în închiderea totală a organului fonator. – Din fr. implosion. Vezi definitia »

ESCATOLOGÍE s. f. Totalitatea concepțiilor religioase referitoare la soarta finală a lumii și a omului. – Din fr. eschatologie. Vezi definitia »

OMOTERMÍE s. f. (fiz.) caracteristica unui corp cu temperatură omogenă și constantă. ◊ scădere treptată a temperaturii oceanice de la suprafață spre fund. (< fr. homothermie) Vezi definitia »

CĂRUNȚÍE s. f. (Rar) Căruntețe. – Cărunt + suf. -ie. Vezi definitia »

AUDIOMETRÍE s. f. metodă de măsurare a acuității auditive; acumetrie. (< fr. audiométrie) Vezi definitia »