ȘABRÁCĂ s.f. Pătură înflorată care se așază pe spinarea calului sub șa. [< fr. chabraque, cf. germ. Schabracke]. Vezi definitia »

BACANÁLĂ s.f. (La pl.) Sărbătoare în cinstea lui Bachus. ♦ (Fig.) Petrecere zgomotoasă; orgie; desfrânare, destrăbălare. [< lat. bacchanal < Bachus – zeul vinului la romani, cf. fr. bacchanale]. Vezi definitia »

herágră s.f. (înv.) gută la mâini. Vezi definitia »

absintínă s. f. substanță specifică din frunze de absint. (< fr. absinthin) Vezi definitia »

ADMITÁNȚĂ s.f. (Electr.) Mărime egală cu inversul impedanței unui circuit. [< fr. admittance]. Vezi definitia »