OCÚLT, -Ă adj. 1. referitor la ocultism, bazat pe ocultism; ocultistic. ♦ științe ĕ = pseudoștiințe având ca obiect fenomene tainice, inaccesibile cunoașterii obișnuite. 2. ascuns; tainic; misterios. ◊ (adv.) pe ascuns, în taină. (< fr. occulte, lat. occultus) Vezi definitia »

JURISCONSÚLT, -Ă I. s. m. (în Roma antică) persoană care acorda părților asistență în fața justiției. II. s. m. f. 1. specialist care dă consultații în probleme de drept. 2. specialist în științe juridice care se ocupă cu rezolvarea problemelor de drept într-o instituție, pe care o reprezintă în justiție. (< fr. jurisconsulte, lat. iurisconsultus) Vezi definitia »

folt (-turi), s. n. – Bucată, fărîmă, fragment. Mag. folt (DAR). – În Trans. – Der. foltan, s. n. (bucată); foltău, s. n. (Mold., bucăți de coajă de pin, folosite ca scînduri negeluite). Vezi definitia »

!ắlălalt (fam.) pr. m., adj. pr. m., g.-d. ắluilalt, pl. ắilalți, g.-d. ắlorlalți; f. áilaltă, g.-d. ắleilalte, pl. álelalte, g.-d. ắlorlalte Vezi definitia »

INCÚLT, -Ă, inculți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o lipsă de cultură elementară, (om) necultivat; p. restr. agramat. – Din fr. inculte, lat. incultus. Vezi definitia »