máre (mắri), s. f. – Întindere mare de apă sărată. – Mr. amare, megl. mari, istr. mǫre. Lat. mare (Pușcariu 1026; Candrea-Dens., 1047; REW 5349), cf. it. mare, fr. mer, prov., cat., sp., port. mar. Pentru expresia a făgădui marea cu sarea, cf. Pușcariu, Études linguistique roum., Cluj 1937 și, împotrivă Spitzer, BL, V, 190 și VI, 238. Vezi definitia »

ÚMPLERE, umpleri, s. f. Acțiunea de a (se) umple și rezultatul ei; umplut. – V. umple. Vezi definitia »

FECUNDÁRE, fecundări, s. f. Acțiunea de a fecunda și rezultatul ei; fecundație, fecundat¹. – V. fecunda. Vezi definitia »

RENUNȚÁRE s.f. Acțiunea de a renunța și rezultatul ei; părăsire, abandonare. [< renunța]. Vezi definitia »

scorțoșáre, scorțoșắri, s.f. (înv.) strat scorțos, dur. Vezi definitia »