conác, conáce, s.n. (înv.) 1. casă boierească la țară, pe o moșie. 2. reședință a unui ispravnic sau a unui subprefect. 3. hotel turcesc. 4. loc de popas; stație de poștă; popas. 5. han, gazdă. 6. distanță de la un loc de popas la altul; poștă. 7. interval de timp egal cu o jumătate de zi. 8. locuință ciobănească departe de sat. 9. una din cele trei părți ale zilei de lucru. 10. una din cele trei mâncări de peste zi. 11. zi de lucru. 12. vas pentru gătirea bucatelor. Vezi definitia »

ALÁC, (2) alace, s. n. 1. Specie de grâu rezistentă care se cultivă în regiunile muntoase (Triticum spelta). 2. Spic sau fir de alac (1). – Comp. magh. alakor. Vezi definitia »

HOPLOMÁC s.m. Gladiator greu înarmat la vechii greci. [Cf. fr. hoplomaque < lat. hoplomachus, gr. hoplomachos]. Vezi definitia »

BULHÁC, bulhace, s. n. (Reg.) Băltoacă, mlaștină. Vezi definitia »

GEAC s.n. (Mar.) Pavilion național de dimensiuni mici, ridicat de navele unor state la proră în timpul cât sunt acostate sau staționează la ancoră. [Var. jack s.n. / < engl. jack]. Vezi definitia »