COC¹ s. n. pieptănătură femeiască cu părul strâns sau împletit și adunat pe ceafă, ori în creștetul capului. (< fr. coque) Vezi definitia »

BANLOC, com. în jud. Timiș; 4.679 loc. (1991). Piscicultură (iazuri și heleșteie). Stație de c. f. Mănăstirea Partoș (sec. 13, reconstruită ulterior), biserică în stil baroc (sec. 18). Vezi definitia »

poc³, pócuri, s.n. (reg.) favorit (pe obraz). Vezi definitia »

sfârtóc, -oácă, s.n. și f. (reg.) 1. (s.n.) rest sau fragment dintr-un întreg. 2. (s.n.) bucată mică de pământ. 3. pământ rămas necultivat și nefolosit. Vezi definitia »

șoc, șócuri, s.n. 1. (înv. și reg.) cantitate de șaizeci de obiecte de același fel, care formau un tot. 2. (în forma: șuc) grup de 20-60 de oi. Vezi definitia »