CLONC², cloncuri, s. n. Instrument cu ajutorul căruia se produc în apă zgomote care sperie peștele, mai ales somnul, și îl gonește către plase sau cârlige. Vezi definitia »

ȚOLÍNC, țolince, s. n. (Reg.) Țol². – Țol² + suf. -inc. Vezi definitia »

BOCÁNC, bocanci, s. m. Gheată rezistentă, pentru militari, sportivi etc. făcută din piele și talpă groasă. – Din magh. bakancs. Vezi definitia »

trinc, tríncuri, s.n. (reg.) 1. ciocnire de pahare în cinstea cuiva. 2. băutură slabă; borhot. Vezi definitia »

OTÍNC, otincuri, s. n. (Reg.) Bețișor cu ajutorul căruia se leagă firele rupte la războiul de țesut. – Cf. otic. Vezi definitia »