OSPĂTÁR, ospătari, s. m. 1. Angajat din sectorul comercial care servește pe consumatori într-un restaurant sau în alt local de consumație și încasează contravaloarea consumației; chelner. 2. (Înv.) Patron al unui birt, al unei ospătării; birtaș, hangiu. – Ospăta + suf. -ar. Vezi definitia »

CELÁR, celare, s. n. Mică încăpere în locuințele țărănești, pentru păstrarea alimentelor și a obiectelor casnice. – Lat. cellarium. Vezi definitia »

LOMBÁR, -Ă adj. referitor la șale, din regiunea șalelor. (< fr. lombaire) Vezi definitia »

APÁR, apari, s. m. (Rar) Cel care vindea apă (aducând-o cu sacaua). V. sacagiu. – Din apă + suf. -ar. Vezi definitia »

coșbár s.n. sg. (reg.) coajă de cireș, paltin etc., care se pune pe stupii de albine contra ploii și soarelui; căptar. Vezi definitia »