stidí (-désc, -ít), vb. refl. – A se îndoi, a se rușina, a nu îndrăzni. Sl. stydĕti sę (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 368), Înv., azi rar, uneori folosit greșit (cf. intră popa în altar și citește și citește, cu ochii’n femei stidește, Popular Munt.). – Der. stideală, s. f. (înv., timiditate); stidință, s. f. (înv., timiditate, rușine). Vezi definitia »

RODÍ, rodesc, vb. IV. Intranz. A produce roade. – Din sl. roditi. Vezi definitia »

cocândí, cocândésc, vb. IV (reg.) a lovi cu putere (cu pumnul, cu bastonul). Vezi definitia »

ORGANDÍ s.n. Țesătură foarte fină, transparentă, aspră la pipăit din fire răsucite și apretate. [Var. organdin s.n. / < fr. organdi]. Vezi definitia »

HÍNDI s.n. (Lingv.) Nume generic pentru un mare număr de idiomuri aparținând unei familii indo-europene vorbite în India. [< fr., it., engl. hindi]. Vezi definitia »