vîlcéd (-dă), adj. – Vînăt, livid. Origine incertă. Poate în loc de vînced ‹ lat. vincĭdus, cf. vincĕre „a înmuia, a îmblînzi” și it. vincido „înmuiat” (Scriban). Totuși, pare preferabil să se pornească de la mîrced „vînăt”, ale cărui der. apar și cu forma mîlce-. Legătura cu mag. vércsik „vînătaie” (Cihac 538), nu se impune. – Der. vîlcezi, vb. (a se învineți, a se strica). În Bucov. Vezi definitia »

șved (înv.) adj. m., s. m., pl. șvezi; adj. f., s. f. șveádă, pl. șvéde Vezi definitia »

MẤRCED, -Ă, mârcezi, -de, adj. (Reg.) 1. (Despre plante) Veșted, ofilit. ♦ (Despre lemne) Umed și putred. 2. Fig. (Despre oameni) Slab, uscățiv; bolnăvicios, sleit de puteri, vlăguit. – Lat. marcidus. Vezi definitia »

(Med.) Malformație congenitală constând în lipsa totală sau parțială a organelor olfactive și situarea ochilor, uniți, într-o singură orbită. [ Vezi definitia »

-PED² Element secund de compunere savantă cu semnificația „educator”, „crescător”. [< fr. -pède, it. -pedo, cf. gr. pais, paidos – copii]. Vezi definitia »