PÁLĂ⁵, pale, s. f. Bucată de pânză dreptunghiulară pe care și-o puneau peste rochie femeile romane. – Din lat. palla. Vezi definitia »

-STÓLĂ² elem. „dilatație, alungire”. (< fr. -stole, cf. gr. stellein, a echipa) Vezi definitia »

ambivalénță s. f., g.-d. art. ambivalénței; pl. ambivalénțe Vezi definitia »

METACRÍTICĂ s. f. critică a criticii. (< germ. Metakritik) Vezi definitia »

TÍFLĂ, tifle, s. f. Gest batjocoritor făcut cu palma întinsă, cu degetul mare apropiat de vârful nasului și cu celelalte degete desfăcute și agitate; bleandă². ◊ Expr. A da (cuiva) cu tifla ori a da (sau a arunca cuiva) o tiflă = a) a face gestul descris mai sus; b) a disprețui, a desconsidera, a sfida; a renunța cu dispreț la ceva. – Din ngr. tifla. Vezi definitia »