EXPERTÍZĂ, expertize, s. f. 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților, asupra unei situații, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei. ♦ (Concr.) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. 2. (Med.; în sintagma) Expertiză medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacității de muncă a unui bolnav sau a unui om sănătos în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesiuni; b) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc. – Din fr. expertise. Vezi definitia »

-ÓZĂ² suf. (Med., biol.) „Condiție”, „stare”, „maladie cronică, afecțiune neinflamatorie”. (din fr. -ose; cf. gr. -osis) Vezi definitia »

PODGOREÁNCĂ, podgorence, s. f. Podgoreană. – Podgorean + suf. -că. Vezi definitia »

șpíhă, șpíhe, s.f. (reg.) 1. (cu sens colectiv) păr rar și mic. 2. (la pl. în forma: șpâhe) plete. Vezi definitia »

CURÂNDĂ adj. înv. invar. v. CURÂND (1). (Adjectival; înv.) În curândă vreme. – [DEX '96] Vezi definitia »