țicăitoáre, țicăitóri, s.f. (reg.) 1. ciocănitoare; cinteză. 2. țipar, cicar. Vezi definitia »

ILUMINÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) ilumina. 2. (fiz.) mărime fotometrică egală cu densitatea fluxului lumios care cade pe suprafața unui corp. (< ilumina) Vezi definitia »

ZEȚUÍRE, zețuiri, s. f. Acțiunea de a zețui și rezultatul ei; zețuit, culegere. V. zețui. Vezi definitia »

tulburare de ritm al vorbirii Vezi definitia »

VITRIFIÉRE s. f. v. vitrificare. Vezi definitia »