ASPIRAȚIÚNE s. f. v. aspirație. Vezi definitia »

SECESIÚNE s.f. (Rar) Separare, despărțire, retragere; (spec.) act prin care un stat care face parte dintr-o confederație se separă de aceasta. [Cf. fr. sécession, lat. secessio < secedere – a se retrage]. Vezi definitia »

NECORECTITÚDINE, necorectitudini, s. f. Lipsă de corectitudine; purtare sau faptă necorectă; necinste, șarlatanie, înșelătorie, incorectitudine. – Ne- + corectitudine. Vezi definitia »

CONCREȚIÚNE s. f. depunere care se formează în rocile sedimentare prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase în jurul unui corp străin; sinter. ◊ formațiune din precipitări de săruri în țesuturi sau organe cavitare. (< fr. concretion, lat. concretio) Vezi definitia »

BITUMÍNE s.f.pl. (Geol.) Materii din scoarța Pământului constituite din hidrocarburi și din diferite alte substanțe organice. [< fr. bitumines]. Vezi definitia »