PRETENȚIÚNE s.f. v. pretenție. Vezi definitia »

MIXTIÚNE, mixtiuni, s. f. (Farm.) Amestec de droguri într-un lichid pentru a prepara un medicament. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. mixtion. Vezi definitia »

CONTRAIMÁGINE s. f. (mat.) element al unei mulțimi care corespunde unui element dat dintr-o altă mulțime. (< fr. contre-image) Vezi definitia »

OPRESIÚNE s. f. asuprire, oprimare, împilare. (< fr. oppression, lat. oppressio) Vezi definitia »

MINÚNE, minuni, s. f. 1. Fenomen ieșit din comun, surprinzător, atribuit forței divine sau altor forțe supranaturale. ◊ Loc. adv. Ca prin minune = dintr-o dată, pe neașteptate. 2. P. gener. Lucru, fapt, fenomen uimitor, neobișnuit, extraordinar; minunăție. ◊ Cele șapte minuni ale lumii = nume sub care sunt cunoscute șapte monumente din antichitate, impresionante prin dimensiuni și realizare tehnică. ◊ Expr. Mare minune sau minune mare, exclamație care exprimă uimire, admirație, neîncredere etc. față de cele văzute sau auzite. Mare minune să... = m-aș mira să... Minunea minunilor, formulă care exprimă o apreciere superlativă. (Fam.) A se face de minune = a se face de râs; a produce uimire. 3. Lucru cu însușiri excepțional de frumoase, care uimește, produce admirație; minunăție. ◊ Loc. adj. si adv. De minune = admirabil, minunat, extraordinar. ♦ Persoană cu calități (fizice sau morale) excepționale. – Lat. *mirio, -onis. Vezi definitia »