Definita cuvantului adjutant
adjútant (adjutánți), s. m. Aghiotant. < Fr. adjutant (din sp. ayudante). Sub influență germ. s-a pronunțat uneori adiutant. În sec. XIX a fost curentă var. aghiotant, care reprezintă pronunțarea rusească. A intrat în limbă la sfîrșitul sec. XVII (cu forma aiudant).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu adjutant
VIRULÉNT, -Ă, virulenți, -te, adj. Care are o mare toxicitate; care este în stare să producă boli; (despre boli) care este cauzat de un virus. ♦ Fig. Distrugător, nimicitor; de o mare violență. – Din fr. virulent, lat. virulentus. Vezi definitia »
CONȘTIÉNT, -Ă adj. 1. Care are conștiința trează, care își dă seama de realitatea unui fapt, a unui lucru. 2. Care își dă seama de posibilitățile proprii, de rolul care îi revine în societate. // s.n. (Fil.) Categorie care exprimă ceea ce omul înfăptuiește în conformitate cu un anumit scop. [Pron. -ști-ent. / < fr. conscient]. Vezi definitia »
-ESCÉNT, -Ă suf. „care capătă calitatea de...” „care începe să...”. (< fr. -escent, cf. lat. -escentum) Vezi definitia »
VAGINÁNT, -Ă adj. (Despre plante) La care porțiunea inferioară a frunzei învăluie ramul sau tulpina ca frunzele gramineelor. [< fr. vaginant]. Vezi definitia »
FULGURÁNT, -Ă adj. 1. înconjurat de fulgere. ◊ care răspândește o lumină vie și de scurtă durată. 2. care se produce foarte rapid; fulgerător, prompt. 3. (fig.) care impresionează puternic spiritul, imaginația; scânteietor, pătrunzător. (< fr. fulgurant, lat. fulgurans) Vezi definitia »