făloșél, făloșícă, făloșéi, făloșéle, adj. (reg., înv.) mândru, fălos. Vezi definitia »

netezél, -éa, adj., s.f. pl. (reg.) 1. (adj.) netejor. 2. (s.f. pl.) nume de plantă. Vezi definitia »

TĂLGERÉL, tălgerele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui talger; tălgior. – Talger + suf. -el. Vezi definitia »

PARALÉL, -Ă adj. 1. (Mat.; despre drepte, planuri) Care se află la o distanță constantă unul de altul și care nu se pot întîlni oricât ar fi prelungite. 2. Care se produce concomitent și se desfășoară în mod similar cu altceva. // s.n. Dispozitiv pentru trasarea unor linii paralele. [< fr. parallèle, lat., gr. parallelos < para – alături, allelon – unul cu altul]. Vezi definitia »

EMPIOCÉL s. n. tumoare purulentă. (< fr. empyocèle) Vezi definitia »