aghiós (aghioáse), s. n. – Imn liturgic care începe cu: ἄγιος ὁ θεός. Mgr. ἄγιος „sfânt”. (DAR). – Der. aghiuță, s. m. (diavol), folosit mai frecvent ca nume propriu; este un dim. care există alături de sfîntulețul „diavolul”, expresie eufemistică avînd o nuanță comico-familiară. Vezi definitia »

BOLNĂVICIÓS, -OÁSĂ, bolnăvicioși, -oase, adj. 1. Care contractează ușor o boală, care are sănătatea șubredă. ♦ (Ca) de bolnav. Înfățișare bolnăvicioasă. 2. Fig. Anormal, exagerat. – Din bolnav + suf. -ic-ios. Vezi definitia »

irmós (irmoáse), s. n. – Antifon, versul inițial din oricare imn bisericesc. Gr. εἰρμός, în parte prin intermediul sl. irmosu. Sec. XVIII. – Der. irmologhion, s. n. (referitor la imn), din gr. εἰρμολόγιον. Vezi definitia »

NEBULÓS, -OÁSĂ I. adj. 1. neguros, sumbru. 2. (fig.) neclar, confuz. II. s. f. acumulare de materie sau de pulbere cosmică în univers, difuză și obscură, cu forme și dimensiuni instabile. (< fr. nebuleux, lat. nebulosus) Vezi definitia »

tabardós s. n. – Țuică de prune. – Var. tabaroș, taparnos, topardos. Țig. tabardo (Vasiliu, GS, VII, 127; Graur 190; Juilland 177). Vezi definitia »