daibój adv. – În expresia pe daiboj „gratis”. Bg., rus. daj bože „deie Domnul” (Iordan, BF, IV, 170), cf. sb. dabogme „gratis”. Cuvînt argotic. – Der. daiboji, vb. (a vorbi aiurea, a bate cîmpii); daibojeală, s. f. (vorbe fără rost). Vezi definitia »

sabój, sabóji, s.m. (reg.) dispozitiv care servește la frânarea roții unei căruțe. Vezi definitia »

RĂBÓJ, răbojuri, s. n. 1. Bucată de lemn în formă cilindrică sau paralelipipedică pe care, în trecut, se însemnau, prin crestături, diferite calcule, socoteli (zilele de muncă, banii datorați, numărul vitelor etc.). ◊ Expr. A șterge de pe răboj = a da uitării; a ierta. (Reg.) A crede după răboj = a crede tot ce se spune. A(-și) ieși (sau a scoate pe cineva) din răboj (afară) = a (se) supăra. 2. (Pop.) Socoteală, calcul. Pierdusem răbojul timpului. ◊ Expr. A i se uita cuiva răbojul = a i se uita numărul anilor. 3. Crestătură făcută, ca semn distinctiv, la urechea unei vite. [Var.: răbúș s. n.] – Din bg., scr. raboš. Vezi definitia »

scorój, scoroáje, s.n. (reg.) coajă de pâine foarte uscată. Vezi definitia »

carbój, carboáje, s.n. (reg.) cujbă (lemnul încovoiat al luntrii). Vezi definitia »