senín (-nă), adj. – Limpede, clar. – Var. Trans. serin, sărin. Mr., megl. sirin. Lat. serēnus (Pușcariu 1579; REW 7843), cf. vegl. saran, prov., cat. serè, fr. serein. Asimilarea rin › nin este recentă. – Der. seninare, s. f. (Trans., stîncă de piatră lustruită sau strălucitoare); seninătate (var. seninețe), s. f. (claritate), pe care Pușcariu 1580 îl reduce la lat. serēnitas; (în)senina, vb. (a se face senin). Vezi definitia »

din ce limba provine cuvantul apa? Vezi definitia »

LAMANTÍN s. m. mamifer cetaceu erbivor cu corpul masiv, asemănător cu foca, care trăiește în fluviile mari din Africa și America tropicală. (< fr. lamantin) Vezi definitia »

BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin. Vezi definitia »

SUPRAFÍN, -Ă, suprafini, -e, adj. Superfin. – Supra- + fin (după fr. surfin). Vezi definitia »