TÉMĂ s. f. 1. subiect, problemă principală care se dezvoltă într-o expunere; aspect al vieții care se reflectă într-o operă artistică. 2. motiv melodic al unei compoziții muzicale pe care se compun variațiunile. 3. lucrare scrisă dată elevilor pentru aplicarea cunoștințelor. 4. (lingv.) parte a unui cuvânt alcătuit din rădăcină (împreună cu prefixele și sufixele), comună numai unuia și aceluiași cuvânt. 5. (mil.) ~ tactică = plan stabilit pentru a servi ca bază studiului teoretic sau practic, cu sau fără trupe, al unei operații de război. (< fr. thème, lat., gr. thema, it. tema) Vezi definitia »

EMINÉNȚĂ s.f. 1. Titlu care se dă cardinalilor catolici. 2. (Franțuzism) Proeminență, ieșitură. [Cf. fr. éminence, it. eminenza, lat. eminentia – înălțime]. Vezi definitia »

EREPSÍNĂ s.f. Diastază a intestinului care ajută la descompunerea protidelor. [< fr. érepsine]. Vezi definitia »

TORTÚRĂ s. f. 1. suferință fizică, chin; caznă, schingiuire. 2. (fig.) frământare, zbucium, durere, suferință morală. (< fr. torture, lat. tortura) Vezi definitia »

cromoblástă s. f., pl. cromoblaste Vezi definitia »