DISTÍNGERE, distingeri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) distinge. – V. distinge. Vezi definitia »

EXPLOATÁRE, exploatări, s. f. Acțiunea de a exploata și rezultatul ei. 1. (În teoria marxistă) Însușirea fără echivalent a unei părți din munca producătorilor nemijlociți de către cei ce dispun de mijloace de producție. 2. Exploatație. 3. Totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ Totalitatea operațiilor care constituie procesul tehnologic de extragere a substanțelor minerale utile, a rocilor, a țițeiului sau a gazelor. ◊ Exploatare la zi = metodă de extragere a substanțelor minerale utile în care procesul tehnologic se efectuează sub cerul liber; carieră. ♦ Loc de unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor. 4. Fig. Faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv. – V. exploata. Vezi definitia »

REAGRAVÁRE, reagravări, s. f. Faptul de a se reagrava. [Pr.: re-a-] – V. reagrava. Vezi definitia »

ABONÁRE s.f. Acțiunea de a (se) abona. [< abona]. Vezi definitia »

păsătoáre s.f. (reg.) unealtă de dulgherie folosită la marcarea unghiurilor, la retezarea capetelor scândurilor; colțar cu limbă. Vezi definitia »