TĂVĂLÚC s. m. v. tăvălug. Vezi definitia »

muzúc, muzúci, s.m. (reg.) arbore mic, bătrân, plin de crengi; butuc cu vlăstari; brădet. Vezi definitia »

turlúc, turlúce, s.n. (reg.) 1. groapă de cărbuni; cărbunărie. 2. grămadă, stivă de lemne făcută cărbuni. 3. vizuină. 4. local de proastă reputație. Vezi definitia »

OLEODÚC s.n. Conductă de țiței, în general; pipe-line. [Pron. -le-o-. / < fr. oléoduc]. Vezi definitia »

cuc² s.n. (reg.) partea de jos a scocului (jilipului) prin care se coboară lemnele de foc; săritoare. Vezi definitia »